DESPRE MINE

In viata este foarte important sa avem credinta in Dumnezeu pentru ca nimic nu se intampla in viata noastra fara voia lui. Multumesc si sunt recunoscator bunului Dumnezeu ca mi-a dat puterea si intelepciunea sa trec peste toate ”obstacolele” din viata. Dumnezeu vegheaza asupra noastra daca avem o legatura din suflet cu el si are un plan pentru fiecare persoana de la nastere. Fiecare persoana ne nastem cu o menire pe acest pamant. Daca pastram o legatura stransa si nu ne ”intoarcem fata” de la Dumnezeu si nu avem dragoste fata de aproapele nostru si nu il ajutam atat cat putem, nici noi nu vom primi ajutor de la cei apropiati. Unii oameni isi intorc fata de la Dumnezeu si uita sa aiba credinta permanenta in suflet, doar cand au necazuri atunci isi amintesc si se roaga pentru problemele lor. Sa ne iubim mereu aproapele ca pe noi insine.

Nu am facut acest blog pentru a obtine ajutoare financiare, l-am facut pentru a ajuta alte persoane care au aceeasi afectiune tetrapareza spastica sau alte afectiuni, cum pot sa treaca peste ”obstacolele” din viata. Doresc sa ajut cu sfaturi din experienta proprie, care au fost etapele prin care am trecut si ce am facut pentru a avea o conditie fizica/psihica mai buna, SANATATE SI O VIATA MAI BUNA.

Am invatat de la viata o formula matematica: daca dorinta de a reusi ceea ce iti propui este mai mare decat frica de a pierde, atunci reusita este asigurata. Este adevarat, dureros si trist pentru ca multe persoane fac aceleasi lucruri mereu si asteapta schimbare in viata lor. Nu se poate facand aceleasi lucruri sa fie schimbare … ai aceleasi rezultate, schimbarea in viata TREBUIE inceputa cu un SCOP precis, o DORINTA de a REUSI.

In urmatoarele randuri, va relatez pe scurt ”lupta” care am dus-o impreuna cu familia, asteptarile mele de la viata si ce am facut pentru a avea o viata mai buna.

M-am nascut pe 3 aug 1968, religie ortodox, parintii aveau acel entuziasm tipic parintilor care asteapta primul copil. Insa au descoperit ca, in timpul nasterii, din cauza unor probleme, mai exact, la nastere pe mama a operat-o prin cezariana, cordonul ombilical a fost infasurat in jurul gatului, si prin neoxigenarea creierului s-au distrus celule nervoase, mi-au fost afectati nervii motori la ambele membre superioare si inferioare, avand deficienta fizica, fiind diagnosticat cu tetrapareza spastica.

Cand aveam cateva luni, se putea observa ca nu aveam miscarile unui copil normal. La 5-6 luni nu puteam sa stau in sezut intre perne, mai tarziu nu puteam merge singur decat sustinut, calcam pe varfuri si picioarele erau incrucisate unul peste altul, chiar daca le indepartau parintii, cand luau mana de pe picioare, ele reveneau la pozitia initiala, insa parintii erau hotarati sa ma creasca asa cum ar fi crescut orice alt copil fara deficienta. A fost foarte dificil, parintii au muncit foarte mult cu mine, facand abstractie ca am aceasta deficienta fizica m-au invatat tot ce stiau, implicandu-ma in activitati de familie. Au urmat ani de chin pentru parinti si pentru mine. La varsta de 4 ani am avut primele doua interventii chirurgicale la ambele picioare la tendonul lui Achile, fiind operat de domnul doctor Robanescu care la aceea vreme era un specialist renumit in domeniu. Am avut ambele picioare bagate in ghips pana aproape de sold, am stat sase saptamani cu ghipsul. Dupa ce a fost indepartat ghipsul au urmat luni si ani cu perioade de recuperare, gimnastica medicala de specialitate, am fost internat de mai multe ori impreuna cu mama la spitalul unde era domnul doctor Robanescu pe strada Avrig. Am fost si in statiuni pentru recuperare: Techirghiol, Gura Ocnitei, Felix. In statiuni stateam singur si era foarte greu. Alaturi de mine in acesti ani au fost parintii si 2 veri, ei au fost cei care m-au incurajat si au avut grija sa ma invete sa numar, sa scriu, sa cunosc literele alfabetului inainte sa merg la scoala.

Eram foarte agitat, nervos si ma muscam de maini, aveam mainile pansate ca sa nu ma ranesc, parintii impreuna cu cei doi verisori mi-au spus ca nu trebuie sa mai fac asa ca se sperie oamenii de mine, dar eu nu ascultam. Timpul a trecut, se apropia vremea cand trebuia sa merg la scoala. Nu reuseam sa merg singur decat pe langa perete sau cu ajutor, nu puteam folosi carje sau baston avand deficienta si la maini, am incercat cu carje (cotiere) dar nu am reusit, am cazut da cateva ori si am renuntat la ele. Imi doream foarte mult sa merg la scoala alaturi de copii normali nu la o scoala speciala cum le-au recomandat medicii parintilor. Dorinta de a merge la scoala cu copii normali si faptul ca parintii, si mai ales verisoara care comunica foarte mult cu mine, au trezit in mine motivarea de a merge singur. Spuneau ca daca vreau sa merg la scoala alaturi de copii normali, trebuie sa merg singur sa ma pot descurca. Au urmat foarte multe cazaturi, mi-am spart capul, rani la maini (in special coatele), dar dorinta arzatoare era sa merg singur si nu m-am oprit pentru a atinge acest obiectiv. Mama era foarte apropiata de mine si ma menaja, dar tata era foarte exigent cu mine si folosea un limbaj dur, exact asta m-a determinat sa lupt pentru a putea merge singur si m-a intarit psihic sa pot face fata rautatilor unor persoane pe care le-am cunoscut pe parcursul vietii (am devenit ”imun” la vorbele urate care imi erau adresate de copii sau de adulti). Cand faceam gimnastica cu tata si spuneam ca ma doare si nu mai pot, niciodata nu m-a crezut si imi amintea ca daca vreau sa merg la scoala trebuie sa indur durerea si sa fac multa gimnastica. Atunci nu l-am inteles si l-am urat, dar acum ii multumesc pentru ca atat el cat si verisoara mai mare- care era exact opusul comportamentului tatalui- m-au slefuit sa fiu puternic. Verisoara imi explica de ce anume trebuie sa fac aceste eforturi. Dupa multe incercari esuate, a venit si clipa cand am reusit sa merg singur cativa pasi, in fata era verisoara iar in spatele meu era fratele ei. Aceasta izbanda mi-a dat curaj si am devenit mai increzator in dorinta de a merge si am exersat zilnic, imbunatatindu-mi performantele reusind sa merg pe distante mici.

Aveam o bicicleta Pegas adaptata cu 3 roti in spate pentru echilibru si tata ma ducea sa-mi arate scoala unde o sa invat daca reusesc sa merg singur. Acest lucru m-a ambitionat mai mult sa lupt cu esecurile si sa reusesc. Nu am reusit sa merg singur decat pe distante mici dar era un progres care imi dadea curaj.

In 1975 s-a nascut al doilea copil in famile, o fetita pe nume Mirela, soarta a fost crunta si de aceasta data, la varsta de 1 an si 2 luni a facut pojar, medicii nu au diagnosticat corect boala, i-au administrat antibiotice si eruptia care trebuia sa iasa pe corp s-a localizat pe plamanii si de la temperatura foarte mare a facut aprindere la plamanii (bronhopneumonie). A fost lovitura grea pentru parinti dar si pentru mine sa pierd o sora.

In 1977 s-a nascut al treilea copil in familie, tot o fetita pe nume Nicoleta, eu am alintat-o Coco (chiar si acum cand este mare, eu tot Coco o strig). Acum este casatorita si are 2 fetite.

Mi-am realizat un VIS-TEL-SCOP acela de a merge la scoala normala cu bicicleta Pegas adaptata cu 3 roti in spate si legat la picioare, sa nu-mi cada picioarele de pe pedale pentru ca traversam 2 intersectii pana la scoala. In perioada de iarna ma duceau parintii sau fratele mai mic al mamei in perioada cat a locuit la noi, cu sania. Am avut colegi foarte buni care m-au acceptat foarte bine in colectivul lor. Dinca Ginel, m-a ajutat foarte mult sa ma urc pe bicicleta, sa ma lege la pedale, sa ma deplasez la toaleta, cel mai bun coleg cu care am ramas bun prieten si acum tinem legatura. O prietenie de-o viata.

Odata cu trecerea timpului am avut alte interventii chirurgicale pentru corectarea deficientei si recuperare medicala: la varsta de 9 ani – 4 interventii chirurgicale – domnul doctor Roman Fluieraru, la varsta de 20 ani – 3 interventii chirurgicale la maini – domnul doctor Gabriel Hodarnescu, la varsta de 41 ani – 2 interventii chirurgicale la picioare – domnul doctor Predescu, aceste 2 operatii cu 6 luni inainte de casatorie. Total 12 interventii chirurgicale, viata merge inainte cu ”obstacole” sau fara. Nu intru in detalii referitor la anii cat am fost la scoala pentru a nu va plictisi. Am fost la scoala normala pana in clasa a VI-a, atunci s-a intamplat un eveniment foarte neplacut pentru mine, mai exact am fost scos la tabla sa fac un cerc cu compasul si punctul meu de sprijin fiind compasul, rupeam creta. Profesoara de matematica mi-a spus sa merg in banca si mi-a dat nota 2, spunand ca imi bat joc de ea. Nu agream geometria tocmai pentru acest motiv, ca ma solicita sa fac un efort cu mainile si era foarte incomod. Am avut o iesire nervoasa, am vorbit urat, motiv pentru care profesoara a mers la directoarea scolii si a cerut sa ma mute la alta scoala, conditionand ca ori pleaca ea ori plec eu. Fiind pe vremea lui Ceausescu, cand persoanele cu dizabilitati erau marginalizate, eu am fost cel care am plecat. Dar fiind o adevarata doamna, directoarea nu mi-a dat referinte rele deloc, mi-a dat o caracterizare foarte buna. Am mers la o scoala speciala pentru persoane cu deficiente locomotorii. Scoala era in comuna Voluntari si trebuia sa raman acolo toata saptamana, reveneam acasa doar sambata. A fost o perioada grea pana m-am acomodat deoarece colegii aveau si ei deficienta, gaseam cu greu ajutor pentru a ma deplasa, dar, gandirea pozitiva si speranta ca voi reusi, m-au ajutat sa trec si peste acele ”obstacole”. Dormitoarele erau cam la 300-400 m de cantina si, fiind o distanta mare pentru mine, apelam la cei care puteau sa ma sprijine sa merg, uneori ma luau in carca, mai ales colegii de clasa Valeriu Brebeanu sau Pisiceanu. Perioada de iarna a fost cea mai grea. Am terminat acolo 10 clase, liceul economic profil contabilitate. Pentru ca am cazut la treapta a doua cum era la aceea vreme, examenul de trecere in clasa a XI-a, l-am dat impreuna cu elevii de la liceul economic nr. 1 care nu aveau deficienta.

Din cauza faptului ca nu am luat examenul sa trec in clasa a XI-a, am ramas acasa. Pentru ca nu puteam sa ma deplasez zilnic la alt liceu am ramas doar cu 10 clase. De atunci am inceput sa citesc carti de dezvoltare personala si gandire pozitiva pentru a putea comunica mai usor cu persoanele cu care aveam contacte vizuale, telefonice sau dorinta de colaborare.

O parte din cartile pe care le-am citit si m-au ajutat foarte mult sa trec peste toate ”obstacolele din viata”, amintesc cateva: „Cum sa devii o opersoana cu influenta”- John Maxwell, „Cum sa vorbim in public”-Dale Carnegie, „De la idee la bani”- Napoleon Hill, „Tata bogat, tata sarac”- Robert Kiyosaki, „Puterea magica a gandului”- David J. Schwartz, „Schimba-ti intrebarile, schimba-ti viata”- Marilee Adams, „Toti comunicam dar putini stabilim si relatii’- John Maxwell, „Schimbarea ca oportunitate”- Ralph Bruksos, „Puterea atitudinii pozitive”- Dr. Dennis Hensley, „Totul depinde de tine”- Thomas Smith, „Termina cu vaicareala si fa ceva cu viata ta”- Larry Wingett.

Dupa anul 1989, mai exact in 1991, am dat anunt in ziar ca ofer numarul de telefon pentru diverse intermedieri: imobiliare, firme constructii, dezinsectie-deratizare etc. Asa au inceput primele colaborari telefonice lucrand de acasa doar cu telefonul, nu aveam pe atunci calculator. Dupa un timp am primit de la o verisoara un calculator cu resurse reduse cu care editam proiecte pentru studenti si alte colaborari. Am continuat sa citesc cartile care imi erau ”hrana pentru mental”. Aceste carti m-au ajutat foarte mult sa trec peste clipele grele de atunci, peste refuzurile din partea celor carora le propuneam colaborare. Sa lucrez pe calculator am invatat la Societatea Handicapatilor Locomotor, programe: Word, Excel, Corel. Din anul 2007 si pana in prezent lucrez la Unitatea protejata Invingatorul din cadrul asociatiei, avand functia coordonator vanzari.

Viata este ca o cursa cu obstacole mai grele sau mai usoare, unele persoane au mai multe obstacole de trecut altele mai putine si mai usoare.

Anii au trecut si in anul 2002 am cunoscut-o la Draganu, pe sotia mea Mirela. Mirela este o persoana deosebita, ea mi-a umplut golul din viata pentru a fi implinit, ma intelege si ma sprijina in toate proiectele in care m-am implicat. Reusind impreuna sa fim puternici, in anul 2009 ne-am casatorit si in 2013 ne-am cumparat propriul apartament.

Din luna octombrie 2014 folosesc integratori alimentari de la GNLD, aceste produse ajutandu-ma sa-mi imbunatatesc conditia fizica, nu au efecte secundare sau contraindicatii, sunt avizate de Ministerul Sanatatii, sunt biocompatibile cu genomul uman, sunt naturale si au stiinta in spate, studii clinice, etc. TESTIMONIAL

Noi suntem unici. Avem amprenta, iris, ADN…unice. Mai nou, s-a descoperit ca si gustul este unic. Ce scriu acum este valabil in proportie de 100% DOAR pentru mine. Imaginea pe care ne-o cream despre ceva (orice) si care este depozitata in subconstient, este unica. Pana vom intelege acest aspect, vom mai fi descurajati. Pana nu vom accepta refuzul unei persoane ca ceva absolut corect din punctul ei de vedere, inca vom mai fi descurajati. Descurajarea se poate instala absorbindu-ne energia in urma esecului, refuzului… dar si in urma unor asteptari neindeplinite. Primul pas (valabil pentru mine), este sa accept unicitatea fiecaruia si sa ma raportez cat mai aproape de realitatea celuilalt, pentru a intelege cum sa comunic adecvat (verbal sau non verbal). Am sesizat ca doar schimbandu-mi modul meu de a fi, am influentat si modul celorlalti de a ma percepe. Am constatat ca devin mai fericit cu cat am asteptari mai putine de la altii si mai multe asteptari de la mine. Deviza mea este „perfectionare si evolutie”, ceea ce ma ajuta sa ma re…setez, sa ma incurajez singur.

Pentru a fi descurajat, inseamna ca o clipa inainte ai fost incurajat. Simti bucuria numai daca stii ce inseamna intristarea, incredere numai daca ai fost neincrezator. Atunci cand stii ce vrei de la viata si actionezi in acest sens, esecurile nu trebuie sa te descurajeze. Ele fac parte din drumul tau catre succes, iar succesul nu se atinge doar singur, ci impreuna cu persoanele de care esti inconjurat, de cei langa care ti-ai ales sa stai alaturi. Ei bine, de cele mai multe ori, persoanele care iti sunt alaturi sunt cei care pot sa te incurajeze sa nu renunti sau cei care iti pot ”fura” visurile, considerand ca nu poti sa faci ce iti propui! Asta se poate obtine avand o identitate buna si fiind perseverent.

Ca sa putem avea o identitate buna si corecta trebuie sa scapam de disconfort. Nu trebuie sa ne complacem intr-o stare de disconfort care poate fi prezenta in foarte multe situatii din viata noastra. La cei puternici disconfortul este intotdeauna motorul actiunilor lor, de foarte multe ori destul de complicate. A te simti confortabil intr-o stare de disconfort demonstreaza cat de diferit poate fi perceputa aceeasi situatie de oameni diferiti. Pentru unii demonstreaza limitarile lor, acceptarea cu usurinta si a unor situatii nu prea placute, multumirea cu putin, in timp ce pentru altii schimbarea confortului in disconfort ii impulsioneaza, ii determina in luarea unor decizii radicale. Disconfortul ne motiveaza sa ne atingem potentialul, de aceea simte-te confortabil in starea de disconfort !

Este cunoscut faptul ca persoana care obtine tot confortul, trezeste invidia celor din jur, cu toate acestea, cand te afli intr-o stare de disconfort, fii optimist, nu te lamenta, ci cauta solutia cea mai buna pentru a te simti confortabil. Disconfortul constituie motivatia pentru a trece la un alt nivel, asa ca: Simte-te confortabil in starea de disconfort! Disconfortul este cel care ar trebui sa ne puna in miscare. Vreau ceva diferit, fac ceva diferit. Intr-adevar orice greutate care apare in viata noastra iti ofera posibilitatea de a o privi ca o oportunitate. Si atunci iti spui „vreau mai bine”. Totul depinde de noi! Este greu sa te simti confortabil unde este disconfort. Pentru unii este un motiv de a inainta, pentru altii un motiv de a da inapoi. Cum este mai bine? Cred ca trebuie sa gasim resurse interioare pentru a ne simti in permanenta bine. Putem face asta daca nu avem indoiala.

Indoiala este cel mai mare inamic al succesului. Indoiala este sora buna cu frica, teama de esec. Totul in jur este energie cu vibratii diferite. Indoiala are o vibratie joasa, ce determina emotii negative, baza unei atitudini pesimiste. Emitem ganduri pesimiste, de indoiala, de teama, de frica, sigur vom trai evenimente ce nu ne fac placere, ce ne fac pesimisti, neincrezatori in fortele noastre, stare pe care o putem avea si in alte situatii cand ne confruntam cu rezolvarea unor probleme. Indoiala caracterizeaza oamenii ce au caractere slabe, neincrezatori in ei, ce pun la indoiala inca de la inceput reusita. Atentie deci pe ce lungime de unda ne conectam, de vibratie joasa sau inalta. Taria noastra de caracter conteaza foarte mult daca suntem usor influentabili, in sens negativ, sau avem puterea de a influenta pe altii prin increderea in noi, optimismul ce ne caracterizeaza, siguranta ca orice este posibil daca ne dorim cu adevarat. Indoiala ne opreste si ne creeaza emotie negativa, dar starea mea care de obicei este optimista, imi creeaza emotia pozitiva care fie ce o fi, ma indeamna sa merg mai departe cu comentariile mele. Imi plac citatele, asa ca voi cita pe Thomas Edison: „Cele mai multe esecuri in viata sunt ale celor care nu si-au dat seama cat de aproape erau de succes… atunci cand s-au dat batuti…” Si inca un citat Winston Churchill: „Optimistul vede o oportunitate in fiecare pericol, pesimistul vede un pericol in fiecare oportunitate”. Trebuie sa mai avem „indoieli”? Putem reusi sa scapam de indoiala daca avem integritate.

Integritatea este aceea insusire de caracter prin care un individ isi pastreaza intacte principiile si convingerile pe care si le-a format si in plus reuseste sa influenteze si pe cei din jur de adevarurile sale verificate. Nu trebuie intotdeauna sa-ti propui a fi integru, acest fel de comportament se formeaza in timp, in procesul dezvoltarii tale personale ca urmare a experientelor traite si a atitudinii pe care o abordezi in general si anume: integritate, un cuvant cu foarte multe intelesuri si presupune sa ai toate calitatile, atat in interior, cat si in exterior, sa poti convinge prin comportarea ta, ca esti cinstit, ca esti in deplinatatea facultatilor mintale, ca esti demn, incoruptibil, cu simpul dreptatii, intr-un cuvant un om integru, de caracter, adeptul dreptatii si constiinciozitatii, a fi sincer in orice imprejurare chiar daca uneori adevarul supara, a fi deschis fata de tot, a nu ascunde nimic, a fi un om de cuvant, stapan pe el, curajos, care inspira incredere si prin atitudinea sa optimista, prin marea forta de atractie a semenilor sai. Sa poti fi mai mare pe dinauntru decat esti pe dinafara. Aceea diferenta face diferenta si-i determina pe altii sa te urmeze si sa te ia drept exemplu. De fapt toate acestea sunt insusirile ce caracterizeaza personalitatea de LIDER. Asa ar trebui sa fie un LIDER.

Cred cu putere in potential. In fiecare zi muncesc pentru a-mi dezvolta propriul potential si incurajez persoanele intalnite in sfera mea de influenta, sa faca acelasi lucru. Cum muncesc oamenii pentru a-si dezvolta potentialul? Incep prin a face din dezvoltarea personala o prioritate. Dezvoltarea personala a fost o tema majora a vietii mele.
Paul Martinelli: „Adevarata masura a bunastarii tale este valoarea pe care o ai daca ai pierde toti banii la un moment dat.”
John C. Maxwell: ”Daca ne pierdem averea, nu am pierdut nimic. Daca ne pierdem sanatatea, am pierdut ceva. Daca ne pierdem taria de caracter, am pierdut totul”!

Totul se rezolva prin comunicare. Comunicare nu inseamna ca eu sa vorbesc si tu sa asculti, nu inseamna sa vorbesc si sa spun ceva, sa indic, sa arat, ci inseamna sa fim amandoi angajati intr-o conversatie in ambele sensuri. Vorbesti tu, vorbesc si eu, ascult eu, asculti si tu, plecam in ceea ce se numeste o calatorie verbala, vizuala, emotionala, dar impreuna. De multe ori intr-o comunicare lasam pe cineva deoparte, se intampla frecvent ca cineva sa inceapa sa vorbeasca si celalalt se pierde. Cand se intampla asta, opriti comunicarea, intelegand faptul ca trebuie mai intai sa faci o conexiune si apoi sa comunici. Cand comunic fara sa fiu conectat, ii voi pierde intotdeuna pe ascultatori, dar daca mai intai stabilesc cu ei o conexiune, si exista o comunicare intre noi, pentru ca a comunica nu inseamna doar eu, ci noi, atunci comunicarea va fi eficienta.

Comunicarea necesita totul, de la coordonare si organizare, la planificare si judecata. Comunicarea buna si relaxanta cu prietenii de pretutindeni, prelungeste viata si o face mai plina de farmec. Unii uita sa-i asculte si pe ceilalti si doar vorbesc … si vorbesc … si vorbesc … si apoi se mira ca-i ocoleste lumea.

Comunicarea este cheia unei relatii perfecte, ea implicand existenta a doua persoane cu interese comune. Nu trebuie sa confundam comunicarea cu conversatia. Daca intr-o conversatie cei implicati pot avea puncte de vedere diferite si de foarte multe ori nu accepta o alta parere, in comunicare ce doi sunt pe aceeasi lungime de unda, se accepta cu interes, se apreciaza. E foarte important sa ai interes asupra subiectului in discutie pentru ca astfel il asculti pe cel care vorbeste, esti curios ce vrea sa transmita, afli lucruri noi care-ti trezesc curiozitatea. Comunicarea presupune asadar transmiterea unei informatii, a face cunoscut ceva. Intr-adevar pentru a exista comunicare e important in primul rand sa stii sa asculti, pentru ca astfel intelegi perfect ce vrea sa comunice interlocutorul tau, il cunosti mai bine, ii percepi si chiar poti trai starea lui emotionala (daca esti empatic, sensibil fata de cei apropiati), te apropii de el sufleteste, incepi sa-l apreciezi, sa-l respecti si sa-l intelegi. A asculta este si o manifestare a bunului simt, a respectului pentru persoana care vorbeste si implicit a respectului fata de sine. Ascultand iti formezi propria parere asupra subiectului, intelegi orientarea celui cu care comunici. Cand exista conexiune emotionala, empatie si flexibilitate orice relatie poate creste prin comunicare, indiferent de forma ei, comunicarea si fericirea sunt domenii care necesita studiu dar merita efortul.

Prin comunicare poti fi un om implinit. O viata implinita o avem zi de zi, daca am reusit sa facem ceea ce ne-am dorit, chiar daca nu suntem pe deplin multumiti de realizare, avem in schimb suficient optimism pentru a continua in ziua urmatoare. Esti un om implinit si atunci cand ai facut o fapta buna chiar prin comunicarea cu cei din jurul nostru. Mark Twain: ”Totdeauna sa faci bine semenilor. Asta va aduce multumirea catorva oameni si ii va ului pe toti ceilalti”

E minunat sa ai implinire in viata ta. Asta inseamna ca esti multumit de tine ce esti, ce ai obtinut din ceea ce doreai, ce faci pentru a te mentine pe calea ce ti-ai ales-o. Multumirea de sine te face optimist, linistit in sinea ta, cu putere de daruire si iubire. Implinirea ta este o binecuvantare pentru cei ce iti sunt in preajma, un ajutor ca ei sa poata depasi mai usor obstacolele ce le intalnesc in cale, zambetul tau ce iti dezvaluie starea de implinire interioara linisteste, sufletele mai putin increzatoare si face sa apara si pe fata lor un zambet. TIMPUL TRECE SI NU-L MAI POTI RECUPERA… Nu trebuie sa te ingrijorezi, a te ingrijora inseamna a-ti planifica ce este mai rau in viata si probabil mai mult ca sigur nu se vor intampla niciodata, a avea moralul ridicat inseamna a-ti planifica ce este mai frumos in viata.

Poate stii ca foarte multa lume isi doreste MOTIVATIE INTERNA, care sa nu dispara niciodata.
EXISTA 4 FACTORI AI MOTIVATIEI INTERNE:
– sa faci ce iti place
– cu cine iti place
– cand iti place
– in felul in care iti place
Daca toti cei 4 factori sunt intruniti, nu mai ai nevoie de nici o motivatie externa.

CURAJUL nu este absenta fricii, este dominarea ei. CURAJUL este caracteristica oamenilor puternici, stapani pe ei, care stiu ce vor si au credinta in izbanda. CURAJUL, ca atitudine, forma de comportament se poate si mosteni intr-o masura mai mare sau mai mica dar se poate si educa, dar asta numai daca se accepta de persoana in cauza. Adevarul este ca fara curaj in viata nu poti realiza multe. CURAJUL sta la baza tuturor actiunilor noastre ce au ca finalizare izbanda. ”Curajul, inseamna rezistenta la frica, stapanirea fricii, nicidecum absenta fricii…”(Mark Twain). Oamenii puternici, increzatori in fortele lor proprii, vor infrunta cu mult curaj momentele de tensiune marcate de situatiile limita, cand toata lumea crede in esec, oamenii puternici isi vor pastra verticalitatea, vor infrunta cu mult curaj, ca niste temerari, orice situatie, pe care la final o vor depasi, infaptuind ceea ce si-au propus. Curajul de a ”face bani”, cu siguranta banii sunt importanti in viata noastra, dar trebuie sa credem asta, banii nu sunt rai asa cum spun oamenii care nu ii au, banii sunt buni cu cei care stiu adevarata lor valoare, trebuie sa crezi ca meriti sa fii prosper. Sa ai SANATATE, IUBIRE si BANI, toate aceste trei lucruri inseamna PROSPERITATE.

Va doresc o zi buna si o viata mai buna!